Stau si privesc la cerul plin de stele.... se aude putin in departare zumzetul orasului care desi pare adormit duce o viata a lui, se aude o locomotiva claxonand mai in departare si chiar langa mine suntetul sec de la coolerul laptopului.... dar trecand peste toate acestea. cand vati oprit ultima data sa ascultati ce se intampla in jur... doar sa stati sa admirati cerul si sa ascultati? chiar si in mijlocul orasului....sunt acele sunete care nu le observam ... care ne deranjeaza... sunete pe care le numim zgomot...e dar intro zona linistata, la padure la iarba verde langa o padure departe de civilizatie... sa auziti sunetul naturii, sa priviti cerul de un albastru senin in mijlocul zilei sau de un bleomarin inchis cu pete galbene si una mai mare aruncata pe undeva... paote chiar sa numarati petele. e un moment ciudat un moment care te relaxeaza, parca toate grijile iti dispar, toate gandurile, pur si simplu plutesti in voia sunetelor...
intro lume plina de zgomot cred ca ar trebuie sa recuperam noaptea si calmul intunericului depasind acea frica si acceptand natura, avand incredere si in celelalte simturi. dati frau liber imaginetie onchideti ochii si ascultati..
